Inovarea este întotdeauna o activitate secvențială.

După cum puteți vedea, inovarea este un proces continuu. Punctul de pornire poate fi o idee, un output intelectual sau o invenție - în mod natural, invențiile derivă din output-urile intelectuale, fiind stimulate de apariția unuia sau a mai multor probleme de rezolvat. Finalizarea unui proces de inovare este susținută de numeroase activități și depinde de îndeplinirea unor condiții specifice.

Organizația trebuie să proiecteze planul detaliat al procesului, bazat pe viziunea, strategia și obiectivele majore, acoperind toate etapele importante, pornind de la identificarea problemei/sau posibilitatea de realizare cu succes a planului.

Procesul de inovare depinde de factori cum ar fi tipul de inovare și organizarea și structura organizației. Prin urmare, nu există doar un singur model de proces de inovare, ci mai multe. În cazul modelului „inovare-corn“, descrierea procesului se bazează pe câteva caracteristici generale: definirea și analiza problemei, managementul ideii, dezvoltarea de proiecte de inovare, probleme de proprietate intelectuală legate de produsul final, lansarea pe piață.

Managementul ideii: implică generarea, acceptarea, evaluarea și selectarea ideilor noi. Pentru ase asigura un flux continuu de idei, este important să existe un proces de managementului ideii sistematic, care acoperă domeniile următoarele:

• generare de idei (specifice sau generale)
• frecvența de colectare a ideilor, evaluarea și selecția lor
• sursele de idei ar putea fi interne (de exemplu, creativitate) sau externe (achiziții de informații strategice, cooperarea, etc.)
• aspectele legate de dreptul de proprietate intelectuală cu privire la ideile noi și creatorii acestora trebuie să fie stabilite înainte ca schimbul de idei în cadrul organizației să aibă loc; protecția ideilor (proprietatea) trebuie să fie transparentă și fixată în domeniile în care capitalul intelectual potențial reprezintă o valoare mare, este necesară anticiparea problemei.
• evaluarea ideilor, metodele și criteriile de selecție (de exemplu, nevoile utilizatorului, detalii cu privire la strategia de marketing, armonizarea cu strategia de inovare a organizației, nivelul de noutate al schimbării puse în aplicare, durabilitatea juridică și aspecte adiacente, fezabilitatea economică și tehnică, rezultate, etc.).

Momentul s-ar putea să nu fie întotdeauna adecvat pentru punerea în aplicare a unei noi idei/ a unui nou proiect de inovare, prin urmare, este recomandat să se elaboreze un sistem eficient de identificare, arhivare, structurare și refacere ușoară a ideilor și a experiențelor de dezvoltare pe termen lung. Realizarea unei idei selectate, în general, are loc pe tot parcursul unui proiect de inovare in-house, parteneriat extern, consorțiu/alianță, fuziune sau cumpărare.

Punctul incipient al procesului de inovare este ideea conform standardului. Ideea este un termen general, ca atare, ea cuprinde diferite tipuri de idei și surse de idei:

• Ideile ar putea apărea pentru a rezolva problemele
• Ideile ar putea fi rezultatul unei cercetări sau a unei activități de cercetare și dezvoltare
• Ideile pot deriva din sus în jos sau din inițiative de jos în sus (în cazul abordării de sus în jos, este conducerea companiei care solicită idei de soluții referitoare la o problemă, în timp ce, în acest din urmă caz, ideea inițială derivă de la angajat)

Pot fi alese diferite metode pentru a aplica în timpul elaborării unui proiect de inovare. De exemplu, „punctul de retenție“, procesul de „gândire inovatoare” sau o combinație a acestora. Principalul avantaj al primei metode este planificarea corectă a proiectului implementat cu ordine aprofundată, obiective clare și indicatori de evaluare pe parcursul întregului proces.